Cuvânt Părintesc pentru tineri „Cu toţii suntem un Potir! Credinţă, nădejde şi dragoste”

Dumnezeu a rânduit ca şi în acest an, paşii a mii de tineri din întreaga lume să se adune sub stindardul credinţei Ortodoxe într-o întâlnire cu totul aparte pentru viaţa Sfintei noastre Biserici. Evenimentul împleteşte armonios sentimente de emoţie, curiozitate şi bucucurie sfântă pentru aceste câteva zile de împreună lucrare în inima Olteniei, la Craiova.

Cetatea Băniei poate fi socotit locul în care se întâlnesc şi de descoperă reciproc istoria şi prezentul, tradiţia şi înnoirea creştinismului Ortodox din „cea mai latină provincie a ţării”. Inimă vie a trăirilor de peste veacuri, oraşul nostru aduce în actualitate o glorioasă moştenire de care, în calitate de olteni, suntem dintotdeauna mândri. Viaţa duhovnicească a oraşului este animată de o frumoasă salbă de mănăstiri şi biserici, vestite în toată ţara pentru impresionanta lor istorie. Ele vorbesc tinerilor de astăzi despre Basarabi, Brâncoveni şi Craioveşti, despre Obedeni, Otetelişeni şi Argetoieni, învătând că Biserica Mântuitorului Hristos este zidită în primul rând din „pietrele vii şi înţelegătoare” ale sufletelor împodobite de credinţa Ortodoxă. În aceste sfinte locaşuri, în care şi-au plecat genunchii strămoşii noştri, mii de creştini se roagă astăzi, împodobind Sfintele Altare cu dragostea şi frumuseţea credinţei lor nestrămutate.

Istoria oraşului Craiova se pierde în negura vremii, primele atestări datând încă din timpul strămoşilor daco-geţi. Prima aşezare menţionată documentar a purtat denumirea de Pelendava şi a aparţinut vechiului trib geto-dacic al pellilor. În această cetate dacică a poposit marele împărat Traian în incursiunea sa către inima de piatră (Sarmizegetusa) a regatului condus de neînfricatul rege dac, Decebal, episod ce se găseşte încrustat pe celebra Columnă Traiană de la Roma. Ruinele vechii fortificaţii romane se găsesc şi astăzi în vecinătatea Mănăstirii Coşuna. Trebuie ştiut de asemenea că denumirea actuală a oraşului a stârnit numeroase controverse de-a lungul vremii. Singurul lucru care poate fi afirmat cu certitudine este acela că numele de Craiova vine de la cuvântul slavon kral, care înseamnă crai sau rege. Astfel, după unii cercetători, numele oraşului nostru ar veni de la Craiul Ioniţă Caloian (1197-1207), fratele cel mic al voievozilor vlahi Petru şi Asan, lucru mărturisit şi de cronica grecească scrisă de Nicetas Choniates Akominatos.

Epoca de maximă înflorire a Băniei a fost atinsă în timpul marelui domnitor Mihai Viteazul. Plecând spre tronul ţării din funcţia de ban al Craiovai, Mihai Pătraşcu Vodă i-a avut alături pe oştaşii de frunte ai Craiovei: Fraţii Buzeşti – Stroe, Radu şi Preda, Fraţii Goleşti, Baba Novac, Gruia Novac, Radu Florescu, Banul Mihalcea, Banul Mărăcine, Banul Manta, Banul Udrea, Radu Calomfirescu şi boierii Craioveşti: Matei Basarab şi Radu Şerban. Oastea Craiovei a constituit în permanenţă nucleul armatelor lui Mihai, iar bisericile şi mănăstirile ce străjuiau zona au fost fortificaţii indispensabile în sistemul de apărare. Perioada de după Revoluţia Paşoptistă reprezintă un moment de maximă înflorire pentru cetatea Băniei. Marele moment al Unirii Principatelor a fost marcat prin adunarea maselor în centrul istoric al oraşului, unde bărbaţi, femei şi copii de toate vârstele şi din toate clasele sociale se prind într-o imensă horă a bucuriei. Participând la această istorică manifestaţie, pictorul craiovean Theodor Aman a imortalizat momentul în celebrul său tablou: Hora Unirii de la Craiova, lucrare realizată chiar în curtea Bisericii „Sfânta Treime“, ctitoria domnitorului Barbu Ştirbei. În 1887, la Teatrul Theodorini se aprindeau primele becuri electrice şi tot în această perioadă aveau să fie construite Palatele Vorvorenilor şi Jean Mihail, Bisericile „Sfântul Dumitru“, Madona Dudu, Mântuleasa sau „Sfântul Ilie“. Tot acum se inaugurează şi parcul Nicolae Romanescu, proiectat după planurile celebrului arhitect André Lecompte de Nouy şi considerat la vremea aceea cel mai mare parc al Europei.

Printre obiectivele de seamă ale oraşului la loc de cinste se află frumoasele noastre mănăstiri şi  biserici. Asemenea unor turnuri de apărare aşezate de o parte şi de alta a cetăţii, se ridică falnice două mănăstiri de frumoasă tradiţie ortoroxă. La numai câţiva kilometri de Craiova, spre Podari, se află Mănăstirea Jitianu, ctitorie a marele Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti. În latura opusă, străjuieşte Mănăstirea  „Sfântul Gheorghe Vechi” – Prisaca, o bijuterie arhitectonică construită în stil neobizantin. Înlăuntrul Cetăţii descoperim vechile ctitorii domneşti şi boiereşti, locaşuri seculare pline şi astăzi de viaţă şi credinţă Ortodoxă. Biserica „Sfânta Treime“ sau Biserica Ştirbei este opera marelui arhitect francez André Lecompte de Nouy. În curtea ei se poate admira statuia ctitorului, creaţie a aceluiaşi arhitect. Tot aici s-au desfăşurat principale mişcări de forţe în timpul marii Uniri a Principatelor. Nu departe de Biserica Ştirbei se înalţă grandioasele turle ale Bisericii „Maica Precista“ sau Madona Dudu, cea mai mare biserică din Craiova. De numele ei stă legată frumoasa legendă a icoanei Maicii Domnului din dud. Astăzi frumoasa biserică are statutul de Catedrală episcopală.

Construită în stil bizantin, Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” este una dintre cele mai frumoase biserici ale Craiovei. Există opinii, neconfirmate documentar, care plasează existenţa catedralei în vremea fraţilor Petru şi Asan (secolul al XII-lea – 1185), a lui Ioan al Cumanilor (1230) sau chiar în timpul marelui domnitor Mircea cel Bătrân. S-a numit în trecut „Domnească”, pentru faptul că din neamul Craioveştilor, ctitorii ei, s-au tras câţiva domni ai Ţării Româneşti: Neagoe Basarab (1512-1521), Matei Basarab (1633-1654) şi Constantin Brâncoveanu (1688-1714).  La numai câţiva metri de catedrală, străjuieşte cea mai veche construcţie civilă a oraşului, Casa Băniei. Este negreşit una dintre cele mai frumoase ctitorii ale Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. De-a lungul timpului a găzduit instituţii publice, de cultură şi spiritualitate, de maximă importanţă pentru urbe, precum: Tribunalul Craiovei, Seminarul Teologic şi Reşedinţă Episcopală, Arhivele Statului şi Liceul „Fraţii Buzeşti“. Acum, în Casa Băniei funcţionează Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei.

Craiova este de peste trei secole Reşedinţa Mitropolitană a Olteniei. Cu o istorie impresionantă, Scaunul Vlădicesc din Bănie a dat Bisericii Ortodoxe Române ierarhi de seamă, iubitori de neam şi de ţară. Amintim astfel pe Sfântul Calinic de la Cernica (cel care a slujit multă vreme în cetatea Băniei, după ce sediul Episcopiei de la Râmnic a fost incendiat), Nifon Criveanu (primul mitropolit al Olteniei după mai bine de 400 de ani), Firmilian Marin sau Nestor Vornicescu, dar şi mulţi alţi teologi de seamă care au menţinut trează conştiinţa naţională a sufletului creştinesc. La umbra lor au crescut marile personalităţi ale urbei. E de ajuns să amintim de marele nostru sculptor Constantin Brâncuşi, ajutat să plece în Franţa de Epitropia Bisericii Madona Dudu, cu binecuvântarea ierarhului de atunci. Ajutorul primit urma să fie evocat de marele sculptor de pe culmile celebrităţii sale, afirmând în frumoase cuvinte faptul că „Bănia este locul unde m-am născut a doua oară”.

Oltenia a fost şi va rămâne pentru noi toţi o „eterna terra nova”, cum spune poetul. Acest lucru se datoarează negreşit Băniei, locul celor mai intense tresăltări ale spiritului oltenesc. În această frumoasă întrepătrundere dintre vechi şi nou, dintre tradiţie şi modernitate, credinţa noastră Ortodoxă este vie şi lucrătoare. Ea se oferă dumneavoastră, tinerilor, fără limite şi îngrădiri, împodobită de toată dragostea şi preţuirea noastră.

În calitate de gazde, dorim dintru început ca activitatea de anul să vă aducă mult folos duhovnicesc, pace şi binecuvântare! Dragostea noastră părintească vă cuprinde pe toţi ca într-un „Potir sfinţit” al Bisericii, îndemnându-vă deopotrivă să ţineţi mereu aprinse aceste trei făclii luminoase ale sufletului nostru ortodox: „credinţa, nădejdea şi dragostea”!

Cu aceste gânduri, Vă doresc ca aceste zile să vă fie de folos şi să vă aducă multă bucurie duhovnicească!

 

 

 

Cu pace şi binecuvântare,

† IPS Dr. Irineu,

Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei